Meniu
Despre mine

Numele meu este Muscalu Olimpiu.

Sunt "inventatorul" acestor piese de mobilier, piese realizate, in cea mai mare parte, la cererea parintilor. Fiind tatal a doi copii, pot spune ca stiu cum trebuie sa arate un patut pentru acestia. Totul a inceput de la nevoia de a schimba patutul baiatului ( acum in varsta de 6 ani) atunci cand a crescut destul cat sa nu mai incapa in patutul tarc.

Stiind ce vreau, cum sa arate patul, cat de sigur sa fie, cat de mult sa-l atraga pe copil pentru a dormi singur, negasind asa ceva in magazine ( fie ele si virtuale), am pus pe hartie o idee. O idee care, mai tarziu, a devenit cautata si de alti parinti.

M-a interesat, in primul rand, sa-i fac un pat in forma de ceva. Ceva-ul asta era de fapt o masina, baiatul fiind indragostit de masini ( ca toti baietii, dealtfel...). Si l-am facut ! Uitandu-ma la patut, cu mandrie si satisfactie desigur, am constatat ca-i lipseste ceva. Un pic de siguranta !

Muchiile nu erau line si rotunjite, lucru ce l-ar fi putut afecta daca s-ar fi lovit in marginea patutului. Dupa indelungi cautari, am gasit varianta. O banda de protectie, rotunjita, din plastic cauciucat. Odata cu aceasta modificare, am eliminat si unghiurile ascutite ale panourilor laterale ( rezultate din forma aleasa, unghiurile dintre spate-geam si geam-botul masinii). Asa am eliminat riscul ca piticul sa pateasca ceva daca se loveste in margini.

Am ajustat si inaltimea totala a patului. Gandindu-ma la cat de nazdravan e, chiar daca panourile laterale il tin sa nu cada din pat, am ajuns la concluzia ca o cazatura de la 50 cm n-ar fi placuta deloc. Am redus inaltimea la 40 cm. Mi-am zis " E bine acum".

Urmarindu-l zile la rand, m-am gandit ca un upgrade si la imaginea de pe panou ar fi ceva ce l-ar incanta si mai mult. Si i-am desenat o imagine asemanatoare cu personajul Fulger McQueen din serialul Cars. A fost cea mai buna miscare.

Piticul meu a inceput sa doarma singur !!!

Dupa ceva vreme, devenind obisnuinta in a dormi singur in patul lui, refuza sa doarma in alt loc, pe alta perna. A inceput sa-mi fie dor sa dorm cu el, sa-l miros, sa-l tin in brate. Creste, capata personalitate, obiceiuri. Devine usor-usor, un barbat.

Dar Dumnezeu mi-a adus in casa fetita. O pitica la fel de nazdravana si frumoasa. Acum aveam din nou un pui pe care sa-l adulmec, sa-l tin pe mine, sa-l privesc in amanunt, mirandu-ma cat de complexa si miraculoasa e viata.

A inceput si ea sa creasca. Ne mai avand loc in tarc, m-am gandit sa-i fac si ei un patut si am luat-o de la capat. Acum stiam ce vreau, doar aveam experienta...

Dupa ceva vreme, mi-am mai facut putin timp sa mai scriu o fraza. Ce sa zic... sunt mandru de patuturile mele. Am venit cu modele noi iar si iar in tot acest timp. Sunt momente cand ma simt un pic descurajat, momente cand ma simt pe val. Gasesc intotdeauna sprijinul moral de care am nevoie in cineva foarte apropiat, in Doamne Doamne, cel care care face si desface, cel care le da tuturor dupa suflet. Acelasi sprijin il primesc din partea copiilor mei, din partea sotiei si din partea prietenilor care imi apreciaza eforturile si felul meu de a fi.

Daviducu' meu incepe in toamna scoala, Maria mea va incepe gradinita. Au crescut ! Sunt inalti si frumosi, sunt isteti si sanatosi. Mai nou, Maria nu mai zice "SANSAR" in loc de "TANTAR". :(  S-a facut mare si isi pierde din farmecul pe care il emana cand pocea cuvintele. Ce sa facem, asta-i directia in care trebuie sa se indrepte. Anii trec, batranetea va incepe sa bata usor la usa, dar ma voi preface ca nu aud. Sunt mai in putere ca oricand, mai optimist ca oricand, mai dornic de a realiza inca niste ceva-uri, de a-mi lasa amprenta in societatea in care traiesc. Ar fi urat sa nu stie nimeni nimic de mine, sa nu insemn nimic pentru ceilalti, sa trec prin viata ca un ceva fara valoare.

Aceste piese de mobilier sunt niste incercari ( unele reusite, altele mai putin...) de a parodia, caricaturiza, pamfleta ( din punct de vedere grafic - daca se poate spune asa...) diverse modele de masini, personaje reale sau din desene animate, etc... La cererea clientilor, prietenilor, copiilor mei, am realizat tot felul de nebunii, care mai de care mai zbanghii, mai strambe, mai drepte, mai urate sau mai frumoase, cu scopul de a aduce un pic de originalitate in reprezentarea anumitor caracteristici ale subiectelor ( obiectelor) enumerate mai sus. Un pic in contradictie..." originalitate - reprezentarea caracteristicilor"... , insa, a caricaturiza, parodia, "pamfleta" o tema, un subiect, o opera anume, necesita totusi...originalitate, un stil anume ! Necesita logica, simt artistic, proportie a formelor, combinare a culorilor, a densitatilor ( texturilor) si nu in ultimul rand, simt tehnic. Odata indeplinite aceste conditii, rezultatele nu intarzie sa apara. Aceste rezultate sunt vizibile tuturor, unele dintre ele ( multe, dealtfel...) nu au apucat sa vada lumina ecranelor monitoarelor sau gadget-urilor pentru ca nu am avut timp sa le uploadez. Una peste alta, sunt piese lucrate cu sufletul, cu inima si mai apoi, cu mana. Da, cu mana ! Manufacturare, care poate face posibila aparitia micilor imperfectiuni. De ceva vreme, vad ca mai incearca si altii sa preia ideea mea, cu prea putin talent, cu prea putina pasiune, cu dorinta de a face bani prin inselarea cumparatorului cu ajutorul unor "produse" de o calitate mai mult decat scazuta, sub orice standard al bunului simt din punct de vedere al graficii, al frumusetii si al originalitatii. Ma bucura, pana la urma, prezenta acestor " afaceristi" de carton. Fara sa vrea, imi dau valoare si ma aseaza pe o trapta mai sus ( nascandu-se alta sub mine) prin calitatea indoielnica si direct proportionala cu preturile "disperate" pe care le schimba si flutura necontenit. In calitate de "idol" al acestor imitatori seci, dornici de a se adresa cumparatorului o singura data, le spun ca un tata : "Face cat costa si... chiar mai rau de-atat !" Inchei interventia de azi prin a reaminti faptul ca lucrarile mele sunt niste parodii si trebuiesc tratate ca atare !  

Le multumesc tuturor celor care au avut incredere sa-si lase copiii sa doarma in patuturile concepute de mine, celor care au avut incredere in ideile si nebuniile mele. Le multumesc si celor care imi critica gesturile, vorbele si faptele. Asta inseamna comunicare, societate. Iubesc sa fiu om printre oameni ! ( Ca la premiile Grammy... :))  )

Iata ca am ajuns in luna Octombrie. Davidu a inceput scoala. Sunt cat se poate de multumit de el. De la gradi a sarit direct la clasa 1-a. Copilaria lui s-a cam terminat odata cu incheierea sezonului de gradinita. Au inceput indatoririle, teme pentru acasa, etc. Venim tarziu acasa ( eu cu mami) si facem lectiile in mare viteza. Nu avem timp suficient pentru caligrafie. Face niste bastonase si fundite si alte cele...de ma doare capu' . La matematica, e brici baiatul, iar asta ma multumeste cat se poate de mult. Matematica, romana, engleza, fizica si sportul sunt domeniile pe care vreau sa le stapaneasca. Nu-mi doresc sa fie olimpic, dar vreau sa am satisfactii mari. Note gen 9, 10. Acum vad ca merge treaba cu altceva decat note. Calificative !
 Nu stiu de ce calificativele sunt mai bune decat notele, dar ma consolez cu gandul ca cei care fac programa scolara si organizeaza sistemul in sine sunt niste oameni inteligenti, lipsiti de interese si de culoare politica. Glumeam, desigur !
 In fine... asta e tara in care traim si incerc sa-mi vad de treaba mea, scarbit de piedicile total nenecesare, care se ivesc la tot pasul, scarbit de ce vad la televizor. Apropos, am constatat ca un program de gen Discovery, History, National Geografic sunt niste mijloace de recreere extraordinare. Le recomand. Bineinteles, le urmaresc, uneori adormind cu mancarea in gura, dupa o zi infernala, uneori dupa indelungi negocieri cu piticii mei care monopolizeaza toate televizoarele din casa. Ii mai las sa ma chinuie asa uneori, in ce camera ma duc...desene ! Dar imi place, imi place de mor !
 Sa nu uit de zapacita mea mica...Maria. O adevarata termita !!! Saptamana trecuta a spart televizorul din sufragerie. M-a durut sufletul...era un LED cu o diagonala considerabila. Avea o prastie din nu stiu ce revista cu Spider Man de la frate-su. Cica ar fi pus elasticul pe dupa televizor si l-a intins la maxim. A dat drumul prastiei in ecran si BANG! Televizorul s-a transformat intr-unul cu tub cinescop ( il aveam intr-o debara). Acum nu ma gandesc sa il mai schimb pentru ca e rezistent la socuri gen prastie. Stiu asta din copilarie cand gaseam prin fata blocului televizoare aruncate si ma chinuiam sa le sparg tuburile cu pietre. Daca l-as schimba, ar insemna ca accept rezervarea unui buget lunar pentru un televizor nou. No way. Nu sunt bani pentru asta. Si chiar daca ar fi, nu as capitula asa usor in fata unei mici termite. A inteles ca a gresit si se pare ca nu va mai face. Si daca va incerca ii vor trebui bucati de cremene sa reuseasca sa-l sparga :)) I-am explicat ca banutii pe care i-am dat pe televizorul pe care l-a spart ii voi recupera din jucariile pe care nu i le voi mai lua. Cand ii luam lui Daviduc ceva, ii luam si ei, desigur. Altfel...in casa se dezlantuie Jihadul. Mi-e greu sa o vad cum ravneste, dar trebuie sa simta. Bataia sau urletele nu rezolva nimic, ba din contra. Asa ca metodele simple pe care le-am aplicat de-a lungul timpului si la ea si la David au dat rezultate. Si anume...constrangerea anumitor drepturi gen jucarii, uitat la televizor, iesit afara. Merge. Asta-i doare cel mai rau si ii face sa se gandeasca. Probleme vor mai aparea, odata cu trecerea anilor, dar eu voi fi acolo sa-i temperez, sa-i amendez cand este cazul, sa veghez la buna dezvoltare din punct de vedere comportamental. Imprtant e sa fie sanatosi, in rest...
 Ce sa mai, am facut si patutul motocicleta. Il vroiam de multa vreme, dar n-am avut timp suficient. Sper sa fie bine primit de public. De vreo trei- patru luni ma tot chinui sa-l termin, dar iata ca am reusit. Si sunt mandru de el.
 Ii astept si pe ceilalti "fauritori" de patuturi cu o replica ieftina cum m-au obisnuit deja. Cu siguranta nu vor reusi, iar daca vor "reusi" vor face ce fac de obicei...niste replici ordinare. Poate ca intr-o zi voi spune si numele celor care ma copiaza, dar intr-un fel ma si bucura prezenta lor.

Pfff.... a trecut iarna. Ce bine e ! E soare, ziua e mai lunga, ce chef de de toate am. Davidu merge perfect cu scoala, Maria a inceput sa fie cum trebuie sa fie o fetita, sotia mea e din ce in ce mai frumoasa. Doamne Doamne ma iubeste !

:))) A aparut si copia ordinara a patului motocicleta. Ii e rau motociclistului si se tine cu mainile de axul rotii din fata ! :))) Se pare ca cel care ma idolatrizeaza atat de tare isi doreste ca tot ce fac eu sa faca si el. Intr-o zi am sa fac si un patut Papagal sau Catelus. I le voi dedica in intregime. Le merita din plin. Asta sustin absolut toti cei care ma cunosc. Solutia pentru a-si dezvolta simtul estetic si creativ este acela de manca mult fosfor ( il gaseste pe capatul batului de chibrit). Cu siguranta va creste putin vanzarea chibriturilor datorita lui. Pofta buna !

Trecand si la treburi mai putin caraghioase, in urma unor experiente la care am fost martor fara sa vreau in mod special, am inceput sa vad viata in intregul ei intr-un mod usor diferit. Realizez cat de "unic" este fenomenul in sine, fie ca e vorba de oameni sau nu. Viata unui necunoscut este la fel de importanta ca a unui cunoscut. De ce? E simplu! Cel care mie imi este necunoscut mie este cunoscutul cuiva si acel necunoscut mie poate avea prieteni, familie, etc... Orice viata in sine merita toata atentia celorlalti, cunoscuti sau nu. Daca ne-am comporta cu totii la fel cum ne comportam cu cei cunoscuti ( in ideea ca ii iubim si ii respectam) alta ar fi "atmosfera". Oricine este egal cu oricine si oricine are acelasi drept de a trai cu oricine si toti au obligatia de a face ceva pentru ceilalti, pentru a proteja acel drept, acea minune. Aceea de a trai. In esenta, ideea e sa salvam vieti, asa cum, la randu-ne, am vrea sa fim salvati sau ajutati. Pentru unii "e grele" chestiunile astea de etica, e greu sa ai obligatii fata de cei din jur. Mai grav este, ca in caz de nevoie, cer de la ceilalti ajutorul, indeferent de natura lui. Individualism, egoism, nesimtire. Apucaturile astea trebuiesc lepadate. Gandul car ar putea fi pusi in situatia de a cere ar trebui sa fie un sfetnic bun.

Cum orice padure are uscaturi asa si societatea, indiferent de cat de larg sau restrans ar fi esantionul in cauza, are si membri ( cu un i) mai putin demni de a face parte din acel colectiv. Cu toate astea sunt oameni si ei, sunt de-ai nostri. Trebuie ajutati prin diverse metode, de la cele mai fine si delicate pana cele mai putin fine sa inteleaga care le este rolul, ce drepturi au si mai inainte de toate, ce obligatii au.

Mda... e luna Noiembrie din anul 2014. David... e praf cu scoala. Daca a reusit sa inteleaga si sa rezolve un sistem de 2 ecuatii cu 2 necunoscute, in clasa 1, dupa ce m-am tinut de capul lui, inseamna ca am un material extraordinar de bun de slefuit. Daca l-am facut sa inteleaga ca 5-7 = -2 inseamna ca am ce slefui. Dar toate astea...anul trecut. Anul asta...e praf puiu' de om. Nemaiocupandu-ma de el am inceput sa-l pierd. Mare atentie dragi parinti, nu-i lasati, tineti-va de capul lor ! Fara continuitate, orice efort este in zadar. Piticii invata repede si fara lucru, uita repede ! Branza buna in burduf de caine... asa imi spuneau si mie ai mei cand eram de varsta lui. Dar cu cate un ghiont de la spate am reusit sa fiu deasupra multora de varsta mea si cu siguranta, asta se va intampla si cu el. De frumusete... nu duce lipsa deloc. Usor blondut, cu un par des si sanatos, cu o figura ce ma face sa il vad cum va arata pe la 25-30 ani.....un barbat elegant, puternic, frumos. Imi voi dedica tot timpul si toata energia ca sa-l duc pe drumul care il va duce acolo unde visez eu.

Mi-am promis ca in 2 luni il voi aduce pe linia de plutire si chiar un pic mai sus. Pentru asta va trebui sa muncesc mai putin la atelier si sa mai mult cu el. O voi face. E pacat sa pierd un asemenea specimen din mana.

Maria... o adevarata domnita. Cand isi pune manutele de gatul meu, pur si simplu, mi se-nmoaie posmagii. Ma ia somnul cand ii miros parul, cand sta seara la televizor calare pe mine. Asta nu inseamna ca domnita mea nu are cornite !!! Pfai de capu' meu ! E maxim de nazdravana si de "tare-n gura". Tot sa aiba ea ultimul cuvant... Dar imi place, ii sta bine :))  Sunt momente cand ma uit la fatzuca ei ca prostu' si uit de tot si nu mai aud nimic in jur. E prea frumoasa pentru secolul asta. Pe langa asta... e si isteata. Inca la gradi, a invatat de la Buni, de la Tataie si de la Mami sa scrie literele si cifrele. In maxim un an, preconizez ca va avea un jurnal pe jumatate scris. Mi se pare perfecta ! O fi din cauza ca e copilul meu? ::)))

Hello ! Iata-ne la sfarsit de an scolar 2014-2015. Davidu' a obtinut media "FB" la Mate. Merita ! Desigur, a trebuit impins mereu de la spate. Trebuie mereu sa-i aduc aminte ca scoala reprezinta indatorilea lui cea mai cea...  Maria... o zapacita, o frumoasa, un inger. Din toamna incepem clasa "0" . Ne-am facut mari !

 

 

 

Informatii


Pat copii. Pat copii masina. Pat copii cu elemente de siguranta. Pat  copii Cars. Pat copii fetite. Pat copii Vaporas. Preturile afisate se refera la paturile pentru copii de pana la 8 ani ! Pretul paturilor pentru copii de pana la 12 ani este mai mare cu 100 Ron decat pretul paturilor pentru copii de pana la 8 ani ! Piesele de mobilier se executa la comanda si sunt necesare 2-15 zile lucratoare pentru realizarea lor. Saltelele, lenjeriile sau paturicile nu sunt incluse in preturile aferente patuturilor !



 


Informatii


Informatii si comenzi : 0761343495